Momentan nu imi gasesc cuvintele. Scriu acest randuri chiar la aflarea vestii. Nu stiu daca un blog are si o astfel de destinatie, dar in momentul de fata doar aici imi pot scrie gandurile.

Dupa o lunga suferinta, boala l-a terminat. Nanul meu de botez, si nasul a lor mei de cununie, s-a stins.

Am un nod in gand, ma simt prost, nu am putut face nimic, nimeni nu a putut face nimic. Dar poate ca asa i-a fost scris, poate ca si asta a facut parte din viata lui.

Ii sunt recunoscator pentru tot ceea ce a facut pentru mine, si sper sa ma vegheze in continuare ca si cum ar fi fost printre noi.

Nu pot sa uit, si nu cred ca am sa uit vreodata ultima data cand l-am vazut…

Dumnezeu sa-L ierte !